Școala Gimnazială Albești

Ca în mai toate localitățile rurale, primele școli din Albești au fost școlile confesionale. Unele lucrări atestă existența, încă din 1719, a unei școli confesionale maghiare și într-un raport despre învățământul românesc menționează în perioada  1915 - 1918, următoarea situație:

Albești - 2 învățători și 91 elevi
Boiu - 2 învățători și 100 elevi,
Țopa - 1 învățător și 26 elevi


Dacă în perioada 1920-1930 găsim în Țopa un local nou pentru funcționarea școlii, în Albești școala funcționează într-o clădire improprie din Castelul Haler, până în 1943. În 1942 găsim pe lângă școala de stat română, școli confesionale maghiare (Albești, Boiu, Șapartoc, Jac) și o școală confesională germană cu 60 de elevi (Albești)

În 1943 se termină construcția noului local al Școlii de Stat și peste 230 elevi intră într-o clădire mare, adecvată activității didactice.

În 1968 se construiește o nouă clădire, datorită creșterii numărului de elevi  înscriși și astfel se ajunge la 16 săli de clasă și dotări adecvate desfășurării activității didactice.

În anii 70 se construiește o seră de 80mp pentru activitatea practică agricolă, în 2004-2006 se modernizează sistemul de încălzire, în 2007 se construiește o sală modernă de sport și apoi un teren sintetic pentru minifotbal.

În anul școlar 2020/2021 în Școala Gimnazială Albești sunt înscriși 135 elevi în ciclul primar (126 la secția română și 9 la secția maghiară) și 88 elevi în ciclul gimnazial, iar corpul didactic este format din 15 profesori și 7 învățători.

Școala Gimnazială Boiu

Și în Boiu, primele școli au fost școlile confesionale. În documentele păstrate se menționează existența în secolul al XIX-lea a două școli confesionale: una a românilor ortodocși și una a maghiarilor reformați.

Despre Școala Confesională Reformată a maghiarilor, nu se știe exact de când funcționează, deoarece, în urma unui incendiu din anul 1864, au fost distruse importante documente ale Bisericii Reformate. În documentele parohiei reformate Boiu, informații despre școală și despre elevii școlii  există  începând cu anul 1878. Nu se știe unde  se țineau cursurile până pe la 1878, însă din acest an datează un plan de construire a școlii. Mai apoi, din 1907 și până la 1918, a devenit școală de stat cu predare în limba maghiară și după aceea a funcționat, cu 7 clase, până în anul 1943, iar din acest an doar cu 4 clase. În anul școlar 1943/1944 erau 26 de elevi maghiari la școala românească.

 După anul școlar 1945/1946, școala reformată este desființată, funcționând mai departe ca secție în cadrul Școlii Generale Boiu. În cadrul școlii de stat, secția maghiară avea învățământ primar, până în anul 2000 cu două clase, iar în prezent cu o singură clasă maghiară combinată (P-IV).

Cele mai vechi informații despre învățământ confesional românesc din Boiu, le avem dintr-o circulară bisericească pentru probleme școlare, trimisă de la Sibiu în 1845. În a doua jumătate a secolului XIX, școala funcționa în case închiriate de biserică, iar la plata învățătorului contribuiau părinții cu bani sau cu bucate. Școala confesională a fost construită în anul 1901, avea 4 săli de clasă și a funcționat ca școală confesională până la 1918. După Marea Unire de la 1918 și până în 1937 a devenit școală de stat pentru români. În anii 30,  exista  în Boiu învățământ de 7 clase, cu trei învățători.

În anul 1934 s-a pus piatra de temelie a școlii actuale construite între anii 1934-1937.  Clădirea se înscrie în modelul școlilor construite în perioada interbelică, când în întreg județul Târnava Mare s-au construit 46 de școli. Costurile totale ale construcției s-au ridicat la 1 600 000 lei; din această sumă fondurile au fost: 950 000 date de comună (fonduri proprii), 200 000 prestația localnicilor și doar 450 000 date de stat. Primele generații de elevi au învățat în această școală începând cu anul 1937. Noua clădire are 9 săli de clasă spațioase și o sală profesorală. Într-o aripă laterală era sala și holul în care funcționa grădinița; astăzi acestea aparțin tot școlii. În vechea clădire a școlii  a fost amenajată, în anii 80, sala de sport, modernizată în anul 2006 cu vestiare, toalete și dușuri.

În anul 2005, Școala Generală Boiu a devenit prima Eco-Școală din mediul rural, din România.

În decursul anilor, dar mai ales în ultimii ani, clădirea școlii a beneficiat de modernizări importante, astăzi fiind asigurate condițiile optime pentru desfășurarea activității didactice.

n ceea ce privește efectivele de elevi, cele mai vechi informații există de pe la 1861, din documentele  Bisericii Ortodoxe, însă nu putem ști exact câți dintre aceștia aveau o frecvență regulată şi câți nu mergeau la școală. Cu siguranță, nu toți mergeau la școală, fapt confirmat de situația pe anul școlar 1874/1875, când, din 169 de copii obligați de școală doar 88 (38 de băieți și 50 de fete) aveau o frecvență regulată, iar 63 au absentat anul întreg.

Dintre cadrele didactice care au  rămas mai puternic în memoria localnicilor au fost: frații Nicolae Zamfir  și Alexandru Zamfir,  Emanoil Țibrea și Minodora Dănilă. La aceștia se mai adaugă, pentru perioade mai scurte de timp, în anii ΄30: Suciu Gheorghe, Cornelia Tudoran și V. Mărginean. Începând cu anii 40 și până la începutul anilor 70, la școala din Boiu a activat familia Agapie: profesorul de matematică Dumitru Agapie și învățătoarea Hortensia Agapie. După anii 70,  au funcționat pentru o durată mai mare: Andrei Ilie, Andruș Ștefan, Deac Raveca, Herlea Emil, Radu Ioan, Lokodi Imre, Lorincz Mihai, Kalnoki Ștefan, Fiscu Viorica, Popan Daniela, Pâcă Ana, Androne Maria, Braviceanu Ioan,  Moldovan Stela, Koncz Margareta, Pop Valeria, Sabău Traian.  De peste 20 de ani, funcționează învățătorii Anela și Constantin Surdu, învățătoarea Imecs Klara, profesorii Sorin Suciu, Bolea Gabriela și Marcu Andreea. Cu toții au instruit numeroase generaţii de boieni și s-au bucurat de aprecierea și respectul localnicilor.

Dintre directorii școlii din perioada interbelică și până astăzi: Emanoil Ţerbea (?- 1937); Nicolae Zamfir (1937-1939); Alexandru Zamfir (1939-1941); după război Hobai Alecu, Pompiliu Popescu, apoi Dumitru Agapie (1955- 1976); Ștefan Andruș (1976-1989); Raveca Maria (1989 ); Ioan Radu (1990); Traian Sabău (an școlar 1990/1991); Sorin Suciu (1991-2006).  Începând cu anul 2006, din cauza scăderii numărului de elevi postul de director s-a desfiinţat, iar  şcoala din Boiu a fost subordonată Şcolii Generale Albeşti. Director al Şcolii Generale Albeşti şi Boiu a devenit domnul profesor de matematică Sorin Suciu.

Grădinița cu program normal Albești

Grădinița din Albești a fost condusă de doamna Stan Georgeta, apoi de doamna Cioanta Anișoara (1989-2011) și au funcționat aici, pentru lungi perioade de timp, educatoarele: Pastor Ana, Morar Stela, Neag Mariana, Izele Marinela și Volkan Katalin.

Începând cu luna aprilie 2022, conducerea întregii unități școlare este asigurată de prof. dr. Diac Alexandru Adrian.

Grădinița cu program normal Boiu

În Boiu, grădinița funcționa cu siguranță în anul 1929. Într-un borderou cuprinzând arhiva existentă la grădiniţa din Boiu, cel mai vechi document este de la 1929. Din amintirea localnicilor, se pare că grădiniţa funcţiona de pe la 1926, însă documentele nu confirmă acest fapt. În primii ani a funcţionat în case particulare închiriate.

După construirea școlii de stat în anul 1938, grădiniţa s-a instalat într-o aripă a acesteia, având o singură sală de clasă şi un singur post de educatoare. În 1942 este menționată Grădinița din Boiu ca având 1 post.  Dintr-un proces verbal de inspecție, rezultă că în anul 1949 era grădiniţă sezonieră cu program prelungit. Activitatea ei se desfășura din martie şi până în noiembrie. O problemă arzătoare era insuficiența paturilor. Prezența scăzută se datora faptului că părinții luau de multe ori copiii cu ei la câmp.

Până în anul 1969, grădiniţa de copii a funcţionat în clădirea școlii având o sală de grupă, un hol şi bucătăria. În luna iunie când se terminau cursurile școlii, se mai eliberau două săli de clasă: una pentru sală de mese şi una pentru dormitor. După anul 1970,  grădiniţa şi-a schimbat locația în fostul sediu al Primăriei Comunei Boiu, unde funcționează şi astăzi cu trei săli de grupă şi o sală de mese. Ultimul an în care s-a organizat grădiniţă sezonieră cu program prelungit în lunile de vară a fost anul 1976. Nu a existat secție maghiară separată pentru copiii de etnie maghiară până  în anul școlar 1991/1992 când a fost înființată o  grupă combinată. Astfel, de la acea dată, grădiniţa avea patru grupe: mică, mijlocie, mare şi grupa maghiară. Din anul școlar 2000/2001, din cauza scăderii numărului de copii la secția română, au rămas doar două grupe, astăzi  funcționând cu două grupe la secția română (mică-mijlocie şi mare-pregătitoare) şi o grupă la secția maghiară.

În ultimii ani s-au făcut investiții importante, astfel că dotările grădiniței sunt foarte bune: încălzire centrală, grup sanitar, aparatură (PC, TV, internet, videoproiector, multifuncțională, mobilier adecvat, multe şi variate jocuri educative, jucării.

Efectivele de copii au fost destul de mici în anii 30, au crescut mult în anii 70-80, iar în ultimii ani s-a observat o scădere substanțială. În 1930 erau 43 de copii, cei mai mulți au fost în anii 1982 şi 1986, când erau 97 de copii, iar în anul 2007/2008 au fost 65 de copii, dintre care 14 la secția maghiară. În anul școlar 2016/2017 au fost înscriși doar 55 de copii. Dintre aceștia, 13 la secția cu predare în limba maghiară şi 42 la secția cu predare în limba română.

Educatoarele grădiniței din Boiu au fost în general persoane din sat sau venite din alte părți, dar care locuiau în sat. Până în anul 1972 exista un singur post de educatoare, în 1973, 2 posturi, iar în 1982 erau 3 posturi. Începând cu anul 1991 s-a înființat încă un post de educatoare, o dată cu înființarea secției maghiare. Din cauza scăderii efectivelor de copii, în anul 2000, din cele trei posturi de la secția română au mai rămas două.

Funcția de director al grădiniței a fost deținută de: Octavia Ionescu (1960-1976); Severica Boitoş (1976-1998) şi Anicuţa Boitoş (1998-2006), iar coordonator al structurii este în prezent educatoarea Judit Oroszhegyi. În anul 2006, Grădinița a devenit structură a Școlii Gimnaziale Albești, postul de director fiind desfiinţat, iar conducerea fiind asigurată de directorul școlii, prof. Suciu Sorin Nicolae.

Pe clădirea Grădiniței cu Program Normal Boiu există o placă comemorativă, dezvelită în 2001 cu prilejul aniversării a 700 de ani de la prima atestare documentară a satului Boiu.